Povestea Craciunului

Crăciunul sau Nasterea Domnului (nasterea lui Iisus Hristos / Isus Hristos / Isus Cristos) este o sărbătoare crestină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnesti (praznice împărătesti) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Pa?ti, Rusalii ?i Vinerea Mare. În anumite tări, unde crestinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeste în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine si o sărbătoare laică, celebrată atât de către crestini cât si de către cei necrestini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Mos Crăciun”. Crăciunul a început să fie serbat de către crestini pe 25 decembrie, după cel putin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest si începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Initial, sărbătoarea na?terii lui Hristos era ?inută pe 6 ianuarie, istoricii stiind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie. începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nasterea, botezul si primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă crestină considerată eretică de către crestinismul canonic) serbau aceeasi „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez” . Sextus Julius Africanus, un crestin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru nasterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalti crestini, care preferau 6 ianuarie.
Inapoi